Manechinele

Despre această carte

Bruno Schulz a scris despre Drohobycz, orășelul galițian în care și-a petrecut aproape întreaga viață, ca despre un loc în care realitatea nu stă niciodată locului. Magazinul de stofe, camerele întunecate ale casei, străzile pustii la amiază: toate se dilată, se transformă, capătă sensuri ascunse. În proza lui, materia are propria ei voință, iar obiectele cele mai banale pot deveni spectacol sau amenințare.

În centrul acestei lumi se află figura tatălui, un om fascinat de metamorfoze, care vorbește despre manechine, despre „a doua generație” a creației și despre ceea ce se ascunde în lucrurile fără suflet. Fraza lui Schulz este bogată, senzorială, încărcată de metafore, și cere o lectură fără grabă, dar răsplătește răbdarea cu imagini greu de uitat. Este una dintre cele mai originale voci ale literaturii central-europene interbelice.

Exemplarul de față este ediția apărută la ALLFA în 1997, în limba română, cu 279 de pagini, în format necartonat (paperback).