Tudor Măinescu a fost un scriitor cu o biografie neobișnuită: a studiat o vreme medicina și arta dramatică, apoi dreptul, iar în paralel cu cariera de magistrat, încheiată ca consilier la curtea de apel din București, a scris versuri, epigrame, schițe și fabule. Debutul a venit prin versuri satirice, iar George Topîrceanu l-a ajutat să se afirme în „Însemnări literare”. Prima carte, „O picătură de parfum...”, a fost primită bine de critică.
Opera lui îmbină zâmbetul cu fineța observației: volume de poezie, epigrame, schițe vesele și cărți pentru copii, precum „Pățaniile fraților Chiț-Chiț”. A fost și traducător, printre autorii aduși în română numărându-se Victor Hugo, Racine, La Fontaine și Juvenal. Cine îl caută în anticariat găsește volume de versuri din deceniile de după război, precum „Soare cu dinți”, apărut în 1972, ediții cu aer de epocă, potrivite pentru iubitorii poeziei de altădată.
Unele sunt necesare ca să funcționeze coșul și contul. Cu acordul dumneavoastră, folosim și cookie-uri de statistică, ca să înțelegem ce cărți caută vizitatorii. Detalii
