Pavel Dan

Pavel Dan a crescut într-un sat de lângă Cluj, într-o familie de țărani săraci, iar lumea aceea a rămas materia primă a prozei sale. A urmat liceul la Turda, a studiat Litera la Cluj și a fost profesor la Blaj. A scris puțin, pentru că s-a stins la doar douăzeci și nouă de ani, dar contemporanii l-au socotit unul dintre marile talente ale generației sale.

Cel mai cunoscut volum al său este „Urcan bătrânul”, apărut postum în 1938, cu o prefață de Ion Chinezu. Alături de el se țin minte povestirile „Iobagii”, „Priveghiul” și „Întâlnire”, în care satul transilvănean, cu asprimea și cu poezia lui, capătă o înfățișare sobră, aproape tragică. În anticariat, cititorul îl poate găsi atât în volumul „Urcan bătrânul”, cât și în ediții de „Scrieri”, adică opera lui întreagă, o proză scurtă și densă, ce se citește într-o după-amiază și rămâne mult timp în minte.