Massimo D Azeglio

Massimo d'Azeglio, marchiz de Taparelli, a trăit într-o epocă în care Italia încă își căuta unitatea, iar el a slujit această idee pe trei căi deodată: prin pensulă, prin pană și prin politică. A pictat peisaje, a scris romane istorice cu miez patriotic și a susținut ideea unui stat național strâns în jurul monarhiei, cu Piemontul în rol de călăuză.

Faima lui literară se leagă mai ales de romanele istorice „Ettore Fieramosca” (1833) și „Niccolò de' Lapi” (1841), în care trecutul italian devine pretext pentru un îndemn la eliberare națională. Un loc aparte au și memoriile sale, scrise cu luciditate și umor. Cititorul care îl caută la anticariat găsește în „Ettore Fieramosca” un roman cavaleresc de factură romantică, o piesă de literatură a Risorgimentului, bună pentru cine iubește proza istorică de odinioară.