Frances Burney

Frances Burney, cunoscută și ca Fanny Burney, iar mai târziu ca Madame d'Arblay, este una dintre vocile majore ale romanului englez de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. A cunoscut mediul curții regale, unde a slujit în preajma reginei Charlotte, iar după căsătoria cu generalul francez Alexandre d'Arblay a trăit ani îndelungați în Franța, înainte de a se stabili la Bath. Observația fină a moravurilor, umorul discret și ochiul format la școala saloanelor londoneze i-au adus admirația contemporanilor și, mai târziu, pe a Jane Austen.

Romanul „Evelina” (1778), povestea unei tinere crescute departe de lume și aruncată în vâltoarea societății londoneze, rămâne cartea ei cea mai iubită; i-a urmat „Cecilia”. Burney a scris și piese de teatru, o biografie a tatălui ei și jurnale de mare valoare documentară. Cititorul care o caută în anticariat găsește aici un titlu de referință al prozei engleze, potrivit celor care apreciază romanul de moravuri, scris cu spirit și cu un fin simț al nuanței.