Epicure

Născut pe insula Samos și stabilit mai târziu la Atena, Epicur a întemeiat în secolul al III-lea î.Hr. școala numită „Grădina”, unde prietenii și discipolii trăiau retrași, departe de zgomotul cetății. Doctrina lui, epicureismul, pornește de la o fizică atomistă, preluată de la Democrit, și ajunge la o etică a liniștii sufletești: plăcerea înțeleasă ca absență a durerii trupești și a tulburării minții, dobândită prin cumpătare și prin prietenie.

Din opera sa, foarte întinsă, s-au păstrat în mare parte scrisori și maxime, transmise îndeosebi de Diogenes Laertios. Printre ele, „Scrisoare către Meneceu” rămâne cea mai limpede introducere în gândirea lui: despre zei, despre moarte, despre ce înseamnă o viață fericită. La anticariat, cititorul găsește astfel de ediții, pe care le răsfoiești cu plăcere, fie că ești student la filosofie, fie că vrei pur și simplu să-l citești pe Epicur în limba originalului sau a unei traduceri franceze.