Emil Dorian, născut Emil Lustig la București, a fost medic de profesie și scriitor prin vocație. A debutat ca poet în anii tinereții, a scris romane despre lumea evreilor din România și mai multe cărți de popularizare a medicinei. A tradus din Heine și a strâns sute de poezii idiș, publicate abia după decenii. În timpul regimului Antonescu, opera lui a fost oficial interzisă.
Cea mai vie parte a moștenirii sale rămâne jurnalul, ținut din 1937, în care notează cu luciditate viața de scriitor și medic, dar și apropierea valului extremist, apoi anii războiului și ai instaurării noii puteri. Cititorul care îl caută la anticariat găsește aici „Jurnal 1937–1944” și „Cărțile au rămas neterminate. Jurnal 1945–1948”, două mărturii de epocă, scrise de un martor atent și fără iluzii.
Unele sunt necesare ca să funcționeze coșul și contul. Cu acordul dumneavoastră, folosim și cookie-uri de statistică, ca să înțelegem ce cărți caută vizitatorii. Detalii
