Avianus

Avianus este unul dintre ultimii mari fabuliști ai lumii latine, un scriitor păgân care a trăit în jurul anului 400. Numele său este uneori scris și Avienus, iar manuscrisele îi atribuie un corpus de patruzeci și două de fabule, dedicate unui anume Theodosius, un om cultivat, lăudat în prefață cu multă generozitate. Materia lor vine în mare parte din tradiția greacă a lui Babrius, trecută însă printr-un intermediar latin și turnată în distihuri elegiace.

Succesul fabulelor a fost durabil: deja în vechime au intrat în școli ca manual de limbă și de morală, iar în Evul Mediu au fost copiate, comentate și imitate necontenit, de la parafraze în proză până la culegeri ca „Novus Avianus”. Cine îl caută în anticariat găsește, în volume precum „Fabule”, povestirile cu animale care au format generații de cititori: scurte, limpezi, cu o morală la îndemână, potrivite și pentru cititorul de azi, și pentru cel pasionat de literatura latină.