Anton Ingolič s-a născut în Stiria sloveniei de azi și a fost, pe rând, profesor de slovenă și de franceză, redactor al revistei „Nova Obzorja” și om al instituțiilor literare ale țării sale. A condus Uniunea Scriitorilor Sloveni între 1961 și 1963, iar din 1976 a făcut parte din Academia Slovenă de Științe și Arte. Premiul Prešeren, cea mai înaltă distincție culturală slovenă, i-a fost acordat de două ori, în 1949 și în 1978.
Proza lui, cu accent pe romanul social și pe literatura pentru tineret, a fost tradusă și la noi, în vremea când literaturile din Balcani și din fosta Iugoslavie își găseau cititori statornici. Dintre scrierile sale amintim „Pot po nasipu”, romanul distins în 1949. Cine îl caută în anticariat găsește volume traduse în română, precum „Colecționarii de pioneze” sau „Dragoste interzisă”, ediții de epocă, bune pentru cei care iubesc proza est-europeană clasică.
Unele sunt necesare ca să funcționeze coșul și contul. Cu acordul dumneavoastră, folosim și cookie-uri de statistică, ca să înțelegem ce cărți caută vizitatorii. Detalii
